Vin colinde… Convoi plin
De aleanuri și de-alin,
De extaze
Și de raze
Peste-o lume de topaze,
Peste atâta lume mare,
Scufundată-n așteptare.
Un vecin trimis de pronii
Spală timpul de dihonii.
Ce vecin și ce străin
Umblă-n flăcări și destin
Și desface fără dalte
Lanuri de mistere ′nalte,
Vălătuc nemărginit
De enigmă și de mit?
Chiar pe Fiul Său din vis
– O explozie de brume –
Domnul Dumnezeu pe lume
În uimire l-a trimis.
Și-ntorcând vecia, leatul,
Cetele de îngeri mii
Prin milenii de făclii
Cu aratul, cu uratul,
Fost-a coborât ușor.
La ferești colindător
Mesia-împăratul!
Colindăm viața, cu El,
Prinți ai unei noi busole.
Slavă, firii! Nins inel
De elan și-aureole…
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.