din ea ca dintr-o fosilă
nu se vedea – lung – altceva decât
schema unei compozitoare
alunecă degete și sunete
bărbatul a acoperit-o carnivor
cu brațe instrumentale dezacordând aerul
radiografie de imnuri nebune
așa de vii și așa de morți...
orice apropiere desparte
nu pot înzestra pe nimeni cu drepturile
căldurii lui pletoase
dați-mi drumul! e ora – striga din răsputeri –
e ora
spărgătorilor de bănci
ce om trist era iisus hristos...
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.