totul e proaspăt și roz de pe jgheaburi
săr picuri cad perle ies aburi
iese și sare
din iarbă un coșcogeamitele din pat o mare mare
din baie un pahar
din prosop un măgar
din dulap o omidă bălană
din tac-tac tic-tac o blană
care-și paște tandru animalul
cât ține pauza cât ține plapuma cât ține balul
din pășune hârtie
din cazan puțin timp – țăndări pe o felie
de pepene gata să sprijine
– umedă pleură –
de sângele orii de vișine
sau al orii cu cremă de zmeură
sau al spectrului sau de grinda
unde o fi fiind în limba voastră oglinda
oglinda
prin care-o să se filtreze pură
natura naturii lava spurcată
copiilor le punea câteodată
fularul pe gură
și-i înăbușea făcându-i cadou
ca fragile, ca bureții
cu tot cu căluși dimineții
totul era proaspăt limpede nou
totul totul totul
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.