Fum.
Dialog isprăvit.
Un drum
care n-a mai venit.
Iată
– fără dantele –
toată
biografia tăcerilor mele.
Pe scurt,
nimic mai mult.
Orașu-acum surd
o fi dormind... Îi ascult
sufletul ca pe-un pendul.
Pleacă. Vine.
O, nu-l
întreba despre mine!
Între cătini și iede –
simplul ideii bagaj.
Orice drum ce purcede
e totuși un curaj.
Sau a fost...
O, tu mergi mai departe!
Soarte și soarte...
n-are rost
Să te uiți înapoi
Când s-o trezi furnicarul,
e bine să te afli la noi.
Așa a fost să fie zarul...
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion