Genunchiului meu, splinei și plămânilor mei
Cineva le-a tăiat limba
le-a astupat gura, le-a înecat
izvoarele, gâtul, fereastra
deschideți ori spargeți pereții
pe ulucele apei bureții
au năpădit aerul, trecătorile
Toate organele și măruntaiele mele
mădularele-mi toate
își caută cuvintele rele
gura care nu poate
să se mai deschidă, care cu lacăte
grele ferecată s-a pomenit
ce afurisită boală ciudată
asediul cetății din două părți deodată
o mare-mpinge flota și-un vălmășag
de care izbesc în două feluri aceeași poartă
se azvârle să nu lase a șovăi zăvoarele
balamalele stau locului, le-a înghețat vârtoasa
desime de sălbateci lipiți de amândouă părțile ei
pe fiecare gâtlej: curpeni și vreji
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.