Pe pieptenul tău giuvaierele mâini
luminează nesiguranța
fructe-miracol opalescente sticloase
liniștea e plină de ochii mei
domiciliul văzduhului să fie un fluture funebru
o droaie de țipete și de boabe de măzăriche
să ningă din ei
și acel peplum în care ne aveam casa
habar să n-aibă...
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.