Dragostea-ntrerupe întunericul.
Frunzele amână mierea.
Dacă n-am avea încheieturi, am fi niște statui. Brrrr...
Marea pune-n legile mișcării sori contradictorii.
Eu nu-s de azi, ei nu-s de-atunci
Urâte bice ai, frumoaso.
Și porumbeii au ordinea lor.
Și-n Galaad erau semne ciudate.
Sunt într-un om străin
Care-mblânzea frigu-n cetate.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.