Manifestând în aer sub zările ude,
armate anonime s-au strecurat în zdrențe.
Vocea lor largă, robustă
urmărea căruțele de pâine,
autobuzele abatoarelor,
revărsarea imenselor piețe centrale,
grâul,
viața,
sângele,
rațiunea,
libertatea,
polii electrici;
urmărea cântecul milioanelor de brațe,
de rotative,
de motoare,
cântecul tractoarelor ieșite la câmp,
cântecul pruncilor intrați în viață.
Dimineața orașul era negru, umilitor și rece
furnalele înțepau aerul ca niște căruțe cu recoltă
pentru justiția muncitorilor
pentru moșiile furate
pentru soldații uciși.
Să credem!
Să fim!
Să anunțăm:
Ți s-a împlinit voia ta, războiule!
Ne-am dus, am ucis, am murit…
Pe urmă –
(depozite de carne,
tendoane, bandaje)
pe urmă – sfârtecați, goi –
ne-am întors la bătăturile noastre,
care n-au mai avut de unde să ne cunoască…
E seară.
Acuma
casele au miros de pământ din Rusia,
acum –
pe sub copaci, pe sub cer,
pe jos de-a lungul bulevardelor
ne întoarcem.
Ți s-a împlinit voia ta, războiule!...
În marș,
timpanele noastre se zbăteau înăuntru –
voi ați stat ca muierile acasă, voi n-ați văzut măcelul
tulbure, superb, răscolitor,
voi n-ați văzut măcelul
cu șanțuri, cu degradări, cu biruințe
cum a călcat peste bucurii, peste granițe, peste ape
brutal, crâncen.
Ochiul s-a-nchis, mâna a stat,
femei urâte aiurau pe străzi –
și n-am putut să le dăm decât cuvintele noastre
și n-am putut să le dăm decât urletele noastre
care s-au împrăștiat în oraș,
transformând zidurile în camere de gaze.
Pe urmă ne-am întors la curțile arse…
Armate anonime s-au strecurat în zdrențe prin noapte
cerurile se lăsau mai jos
fumul uzinelor inunda cartiere
pe străzi au răsunat automate
și-au zăcut lângă prispă muieri și copii;
oftică, tifos, pelagră,
foamete, groază, tăcere.
Vehiculele mușcate de schijă s-au târât prin oraș,
casele gemeau și-au semănat a silozuri,
mulțimile năvăleau din subsoluri
și de jur-împrejur au căzut zidurile…
Căruțele cu pâine n-au mai venit,
porțile abatoarelor nu s-au mai deschis,
piețele centralelor au ars din asfalt.
Seara copiii au plâns lângă poartă
și ploile au trecut mai departe, să spele
sângele întins pe pereți…
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.