Lacrimi pedagogice.
Obiceiuri bătrâne,
reci ca niște logii. Ce
– dincolo de grosolănie – rămâne?
Uriașul nu doarme aici.
Ipocrizia e o pisică a lui.
Șoarecii veniți la șorici
i-au atârnat călcâiele-n cui.
Alaiul ca de scămi, atmosferic,
se leagănă-ntr-o cernere sumbră.
Văd numai umbră.
Întuneric.
Feerica poveste
a picioarelor de lut.
Cine știe dacă mai este
și altceva de văzut.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.