Mă-mbrac în tăcere ca-n ultima lege
a neamului meu
din cețuri
va veni seara și-un zeu
n-am fost fiică de rege
eram scarabeu
în pădurea cu jețuri
de stafii și-arome
fiecare om e
câteodată părere câteodată extaz
era prea târziu? a fost prea devreme
și vraiște-n steme?
Talaz de talaz,
peste ultima simplitate se-așază
câteva spice de-amintire
o rază pală
Acum soartele-ncep să se-nchege
În marea sală
a palatului meu
mă despoi de nenorocire ca de-o rochie
rămân goală
în brațele tale de zeu
Dochie, Dochie
tu ai fost fiică de rege
Nu, eu am fost eu
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.