Monom, prin stomacul veacului - Ion Caraion
Adăugat de: Gerra Orivera

fuseseră alte iubirii,
fusese altceva când și când
soarele developează surâsuri
film cu iepe fătate.
minciună și cenușă.
se mușcă vânturile. cu chipul
mut ca un ou de lemn,
el
intră repede în întunericul care se lasă.

din cântec am făcut sălbăticie.

toamna prin orașul fără copaci
vântul vâslește în voie.
vulturi. pășuni. care pe unde...

am luat cuvinte nepotrivite
și le-am văruit cu vorbe.
se mușcă timpurile. rămășiță
de vânturi și lut.

el intră repede
în întunericul care se lăsa.
viața adunată ca-ntr-un ou
tot mai în urma...în urm...în ur...în urma sa

fuseseră alte iubiri...
cusuți unul de altul, monom, prin stomacul veacului,
alterăm veșnicia.



vezi mai multe poezii de: Ion Caraion




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.