O frunză plutește – fluture brun –
fără sunet prin prun
și se lasă
cu zimți de venin
pe-o casă
degete moi
vântul ia foc din senin
ca să
se mire de sineși prin oameni
fluturele tremură-n vânt
or fi trimis pe cineva să se uite la noi
cei ce nu mai sunt
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.