O noapte metalică la Cracovia în subterană
ruinele inventariază supraviețuitori
hemoragie blondă
căruțe c-un cal
inventariază și tac
sadică noapte
șuierând metalic prin sicrie de plumb și de folclor
vântul deporta frunze…
la ce strigi?
Au tăcut cei care vor tăcea
Din două piese, la-nghesuială,
statueta-pleonasm.
Încolăcindu-se.
Înclinații în cumpănă.
Divergente-armonizate-n
contrast-priviri…
Jumătățile bâlciului.
Găina-și comentează oul.
La Cracovia, într-o subterană.
Ochelari fără pământ.
Informe însă
protuberanțe, capetele în care
piatra a-ndurat să i se-nfigă, de parcă
ar fi două perechi de ochi
– halucinante – niște gheme. Patru gheme. Sunt
dintr-o magie neagră labirint
scotocind până-n mitocondriile omenirii
la ce mă strigi?
căruțe c-un cal…Wawel de piatră.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.