Aromea a ciuciuleți c
a-n prima auroră stepele la care te-mbeți
de nemărginire… O ninsoare.
Liniștea își pieptăna, verde, prin părul tău,
steaua de mare,
Dă-mi rochia ta lirică, frunză căzută.
La noapte, iubita se mută.
Pulberi de oase, lacul, pulberi de oase
spre arhipelag.
Lutul lumină lebedele vag
prin pomii din mare.
Iubito, la noapte lacul ne va primi în adânc și uitare.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.