Acolo se plătea tăcerea, aici se plătește cuvântul.
Lucruri care prisosesc.
Două leziuni erotice: ochii
niscai pădure într-o strachină
puțin cotcodac analitic
petele soartei…
N-aveți frumusețea care vă trebuie.
M-aștept pe mine.
Te-am făcut din cuvinte
nepotrivite –
(eu nu am dreptul să nu înving!)
pentru că în fiecare zi înalț câte un oraș
pentru că fiecare om trebuie să-și facă
o singurătate a lui
din peruci, sechele, copii ori dezgust.
Sau…
O, lucrurile! Ochii!
Cu tristeți duplicitare ca lenea țăranilor, cu zâmbete lirice ca rândunelele din Tokio,
dragostea mea pentru tine e o corabie –
dacă aș fi pasăre migratoare aș pleca și aș veni cu păsările,
ești o vervă a dezordinei
ca halucinația și ceremoniile
ca focul și cântecul
ești ca mările noaptea.
Dacă aș fi pasăre migratoare aș pleca și aș veni cu vântul
care înconjură corăbiile.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.