S-a oprit „nu-mă-mai-joc”, singurul,
pe-o mână de copil, pe-un obraz
de la mijlocul aleii.
Parcul se colorase.
Mirosea a vin și-a castane.
Și răsăreau alte stele-n oceane…
și-au căzut alte frunze pe case…
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion