Sângeră păsări cu capul în jos
va ploua mii de ere, soarele
n-o să mai poată umbla nici în cârji
se descojea cocleala, norii
morfoleau cerul
m-am întâlnit și cu nebunul și c-un amurg
de care uitasem
singurătatea se plimbă prin oraș de braț cu
istoria deslocuită, de gât
cu emblemele molimei
printre cele patru – apare al cincilea
anotimp, strein...
va ploua mii de ere...
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.