Prin parc erau oameni spânzurați.
Frunzelor, din ce cântec sunați?
Vasta luminii dimineață
clănțănea pe șăi în ceață,
cu gingii de cauciuc.
Ecouri de ouă de cuc.
De duminica Tomii,
copacul din fereastră se uita la fotografia fantomii.
Timpul a căzut de pe cal.
Pieriseră toți sticleții la un bal.
Toți. Și numai penele,
moțăiau, stricându-mi desenele.
Uitându-se-n parc, uitându-se-n gol,
roua semăna a nămol.
Luna își pierdu peruca pe prund.
A mai fost brațul rotund
al pâinii și...
Se prepară un psalm
calm, calm.
Ecou și spațiu. Atât.
De-acum să nu vă fie urât!
...și morții părură-ngroziți.
Umbrelor, din ce scorburi vorbiți?
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.