Se prelinge frică
Scabroase fructe se coc în cer
Tăcerea se-agață de crengi nevăzute
Ce ți-i umbletul și ce ți-i
împietrirea?
Păianjenii morții descântară pădurea
Deșirând, înșirând; noroiul din gând
s-a strecurat în oase.
Vine-n curând nu știu cine
și cine iese din oase e soarta
Rând pe rând munții au ars
Ploile iau foc
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion