Un schelet de șarpe la Stobi…
ori bătrânul copac din Obrid…
ori nopțile Prespei și ale Goriței…
Și-apoi cei ce fac iepuri și socoteli, țipari și inele…
și abacele Prilepului, ugere
năpădind amurgul…
Bisericile din Scoplije, verdele zdrobit
printre marmură și bumbac
Și cei ce colorează diaspora
cu singurătate
Stelele alergând ca o troică prin Macedonia
Macedonie – pasăre
paradoxală în care se apără focul.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion