Trageți zăvoarele, zvârliți cartușele,
închideți toate ferestrele și toate ușile,
tăiați dungile umbrei, dezbrăcați sufletul plin
– c-au să intre-n ocoale toți clownii puțin.
Au să calce pe sfinți, au să-și fluture ațele
(către miezul nopții zburaseră gâștele sălbatice și rațele).
Le era silă de tumbe, căscau lin, aveau negi pe mijloc,
pe portar l-au întrebat de Becicherec Iștoc,
apoi s-au culcat dezveliți...
– Nu le atingeți brațele goale!
Poate sunt obosiți și n-au să se mai scoale...
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.