Seri ca niște împrejurări
mâini ca niște împrejurări pustii
câmp tăiat
într-o mie de mii
de așchii de țeastă
ce pot face eu pentru tine, Doamne?
Pentru spurcăciunea ta castă
iubito
m-am întors
vorbe ca niște împrejmuiri
mâini ca niște femei
care pleacă și uită
și-i noapte
o poezie fără tâmple
aveai părul de orz
și carnea de lapte
otrăvit
focul conține apă și apa conține foc;
așa cum te-am iubit –
haosul se-ncheagă la loc
nimic n-o să se întâmple
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.