Clepsidre ori perle risipite pe lac,
stelele-n cer. Broaștele tac.
Ninge peste adâncurile lumii cu seri.
E ca și când luna și copiii
ar fi plecat din oraș pentru totdeauna.
Ninge cu adânc și coșmare.
Iar tăcerile au gurile amare
ca sinucigașii.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion