Timpul se ia cu vorba și cu furnicile
Soarele a venit pe faleză
cu ghitara
Parașuta lunii într-o gară japoneză
vara
Nu știu care domnișoară
încearcă o pălărie străină
Ți-ai amintit niște fragmente aztece
de vas
Nu știu ce pas
oprit pe hartă ca un rest vag de amforă
Poate că nu ăsta-i cuvântul
Nu știu care baston din vitrină
înțepând sec, din oră în oră,
taifunul și flota gata să se-nece
Parașuta lunii pe care-o luase vântul...
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.