Se zbenguie și-ngheață
sub vântul șui, afară,
pietrișul de vioară.
Înghesuită ceață.
Au picurat cu moarte
ambigue, pe liră –
nisipuri. Licăriră
și munții. Erai departe.
Pupitru cu lumini.
A fost era aseară.
Amanta mea de ceară,
să mai murim puțin.
Să mai murim puțin,
iubita mea. Se cere
o ghiară, o durere…
Nu-i încă-ntregul vin.
Tâmpla sub talpă.
Munții-n zigzag
Pianissimi… Vag…
Durere: ghiară albă.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.