Acolo în pădure, fusese urât:
multe jivine, mult instinct,
beznă, umezeală, nesiguranță, înapoiere
Aici, în urât, era pădure:
multe instincte, multă jivină,
umezeală, înapoiere, întuneric, nesiguranță
Pe-atunci amenajam spațiul și timpul
ca să desăvârșim în lume aparența că are sens
mersul în două picioare.
Amenajam acum picioarele, ca să aibă sens
iluzia că desăvârșim în lume
timpul și spațiul.
Timpul și spațiul rămăseseră cu florile
florile nu rămân cu ele.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.