Tu ningi, empireu
mereu înapoi
sau mai știu eu...
E totuși un zeu
în mugurii moi
pe umărul greu
de-o grea sărbătoare
Și totuși ninsoare.
Pe sânii mei goi
în scoica lor care
se clatină vag
de aur, în prag –
e totuși un zeu
sau nimeni sau eu
Și totuși ninsoare.
Plânsului meu
îi spun ca la noi.
Mereu și mereu
tu ningi, minereu empireu
pe sânii mei goi
În scoica lor,
o pasăre trează
se clatină vag
o sărbătoare
e totuși un zeu –
de aur, în prag
sau totuși ninsoare
e nimeni
Și-s eu.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.