Umbre și ele obosite, scaunele.
Tavanul e rănit pe-alocuri de o lampă.
Absorb lumina fără vlagă obiectele din restul
odăii ca o grotă. E vata sau norul?
Tăcerea, vestea, încetul
mers a fel de fel de obsesii...
Tavanul e rănit pe-alocuri de o lampă.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.