În colivia galbenă-o maimuță
mai clănțăne glumeț dintr-o idee,
iar pomi rotunzi cu stelele se-asmuță
din cerul nopții plin de orhidee.
„N-ați fost de-aici” – îmi spun dintre perdele
inelele-nserărilor ciudate.
Și-un domn străin la poarta casei mele,
din când în când ca păsările bate.
Și-un duh lunatic bântuite din umbră
vacanța ruginitelor orații.
Sub lespedea pe vis crescută sumbră,
mi-ascult atunci cum intră conjurații.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.