Are putere clipa aceasta pierdută
să stăruie în mine și-n pătratul ferestrei
Sunt vise la care lucrăm prin semn toată viața
reluându-le într-una. Variante ameliorate.
Sau credem a le desăvârși făcându-le în noi
ventuze lor acestea din ce în ce mai mult
loc. Sperăm să se sfârșească. Ultima
formă a visului să fie fără cusur.
Eroare. Nimic nu se încheie.
Oricum, oricum – nu le sfârșim
decât odată cu propriul nostru sfârșit.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.