Căruntă fiară, tăcere zidită
cu agonie de faun la ziuă –
ulcioarele sosite la tine
aștern părul fecioarelor să bântuie-n copaci.
Toate coliviile de nisip se plimbă goale
și dimineața nu mai sunt.
Te ocolesc în zadar, gândule;
timpule, în zadar te ascult.
Cu cât tu mă-nfășori în noapte,
cu-atât te tăgădui mai mult.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.