Stelele curg pe umeri halucinante
ca femeile despletite din Orient,
cu trunchiuri de fum și de planete
colonizate lent.
Stelele cresc din cartușieră;
incandescente odăi -
peste tunică, peste mitralieră
în efluvii, în clăi.
Fânețea luminii inundă
diviziile-n vestoane sfârtecate,
când Maica Domnului, cu glezna rotundă,
iese din șanțuri și intră-n cetate...
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion