Răstorni pe cergă mirodenii.
Târăsc în jurul gropii soare.
Ți s-a oprit în păr un cărăbuș.
Înconjurată de tăceri, ca o nelegiuire,
iubirea mea suferă în munți.
Anii au trecut repede.
Durerile au trecut încet.
Ești ca focul și cântecul,
fată cu nume de horă.
Cusută de păsările care fluieră.
Cusuți de umbre.
În răsăritul râurilor roșii
de fulgere și crupe de centauri
asemenea semințelor
orbim de lumină.
Fuseseră alți bărbați…
Anii au trecut repede.
Durerile au trecut încet.
vezi mai multe poezii de: Ion Caraion
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.