Cum străbatem în răsărit de lună
Lumina vaporoasă-a unui vis,
Am auzit un dulce zvon de strună
Şi minunatul viers al lui Hafis.
Spre el m-am dus cu sufletul deschis
A melodiei pace să mi-o deie...
Atunci uimită inima mi-a zis:
E-un înger, un herub sau o femeie.
Cum perindăm prin troieniri de lună
În ceaţa străvezie-a unui vis,
Simţind în piept a dorului furtună,
O pajişte cu flori mi s-a deschis,
Şi am zărit-o mândră ca Balkis
Purtată-n slava psalmelor ebree...
Atunci mirată inima mi-a zis:
Nu-i înger, nici herub şi nici femeie.
Cum rătăceam sub curcubeu de lună
Prin luminoasa pace-a unui vis,
În ţara fermecată ce-mpreună
Cu-al nopţii rai pierdutul paradis,
Opritu-m-am în cercul lor, închis
De magica putere-a unei zee,
Căci îmbătată inima mi-a zis:
E înger, e herub şi e femeie.
-Domniţă-mi risipesc ca stropi de lună
Prin noapte-aceste versuri. Să le iee
Fremătător un suflet sfânt de strună,
De înger, de herub sau de femeie.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.