Din ierburi creşte fremătare,
Se lasă noapte şi uitare,
Şi hergheliile, în zare
Dispar.
Un cântec, prelungit agale,
Răsună trist din vale-n vale,
Îngână dragoste cu jale,
Şi rar
În stoluri lungi se duc cucoare...
Iar după nori sfios răsare
O lună parcă de ninsoare
Şi-o stea.
Şi brumă de argint se lasă...
Ce albă-i stepa mătăsoasă!
E oare-n lume vreo mireasă
Ca ea?
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.