Fantastic desiradu-şi lung umbră din perete,
Se înalta din perne şi boală Don Quichotte.
Ardeau că jarul ochii bătrânului netot,
Dur se-arcuia profilul sau aprig de erete.
În cuşcă îmbâcsită în care, cot la cot
Cu Sancho, cu mojicii, sfârşea pe îndelete,
El — ce slavita lupta cu morile o dete —
Spre-amurgul din fereastră se întinsese tot.
Căci dorul sau din urmă îi arată prin zare,
Strălucitor de tânăr în zale sunătoare
Alt Don Quichotte, mai mândru, de-acelaşi vis atras,
Ce, părăsind pământul, şi răii toţi, şi bunii,
Schimbându-şi Rosinanta pe-naripat Pegas,
Cu lancea poeziei lovea în scutul lunii.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Dănuța, eu sunt fascinată de forța verbului lui deși îl citesc de 30 de ani! Poate fi tuturor profesor de scanat lumea exterioară și interioară! Desfată-te!
Gerra Orivera
joi, 25 mai 2017