Le ştie. Cântărind uscate cepe
Din ochi numai, a şi văzut în zori:
Albastre, roşii, albe, mii de flori
Pe strat, când anotimpul lor începe.
Cu mintea el îmbracă ţarini, stepe -
A florilor oştire n-o măsori:
Zambilele, turbane de ninsori,
Lalelele, paşale trase-n ţepe.
Cunoaşte cu migăli de fântânar
Cât dor de apă duce fiecare,
Şi cerului o cere ca un dar.
Cu el pornesc purtând o stropitoare.
Cădelniţând belşug, cu pasul rar
Visând la truda florii din răzoare.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.