În pacea înfrăţită cu umbra sfântă-a stranii,
Cercând pentru-al meu suflet neîndoielnic scut,
Zărit-am lângă mine deodată doi ochi stranii,
Şi-un zâmbet de femeie din vraja lor născut.
Sub paza seculară a strâmbelor pisanii,
În mângâierea rugii şi-a schitului tăcut,
Simţii că-mi redeschide din nou amarul rănii
O singură-nflorire de-obraz necunoscut.
O, Doamne, sparge-mi lutul şi dă-mi o formă nouă!
Sub coaja unui laptin în crâng fremătător
M-oi bucura, Părinte, cu lacrime de rouă.
Mişca-voi printre ramuri un cer spuzit de stele,
Voi odihni fugarul popor de rândunele,
Tinzând umbrar de pace pe drum, pe trecător.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.