Pe soarele-nserarii văd plopii nalţi din zare.
Pe drumurile strâmte, chervane-n şiruri rare
Mergeau învăluite de pace. Mori de vânt,
Cu aripi deschise izbite de pământ,
Păreau un cârd de berze zburând stângace. Line
Ca valurile mării, călătoreau coline -
Şi lanuri de secară, de grâu şi de porumb,
Fugeau şi ele-n urmă văzduhului de plumb.
Şi casa străjuită de anii mei, deodată
În suflet şi sub plopii din zare, mi se-arată.
În pocnete de bice şi-n tropote de cai,
Intrai în amintire cu zgomotos alai.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.