De unde vezi Piteștii şi Argeşul şi ţara
Zăvoaielor albastre când le îmbracă vara,
De unde prinzi lumina jucând pe Răul Doamnei
Prin luncile de aur sub cerurile toamnei,
Acolo unde casa-şi înalţă alb pridvorul,
Prietene, te-aşează să-ţi murmure izvorul
Şi ca Florica toată în suflet să-ţi rămână.
Mai stai s-auzi trecutul cum cânta în fântână.
*
Tu ce iubeşti Florica, stai să-mi auzi şoptirea,
Pe gura mea de piatră, apleacă-te smerit -
În zvon de apă vie îţi cântă amintirea
Şi casa lor răsună de glasuri ce-au trăit.
Aplecă-te o clipă pe undă tremurată,
Pe-oglinda vremii-n care cu apă toate pier -
Sunt râsul şi sunt plânsul din casa de-altădată
Pe dealul din Florica, la margine de cer.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.