Toamna şi-a întins marama de aramă pe zăvoi;
Taie aerul cu zboruri mici şi frânte, rândunele;
Frunze cad şi-n praf de aur, de la munte după ele
Pică şi treptat se umflă gârlă turmelor de oi.
Am lăsat pridvorul casei sub umbrarele de nuci;
Urmărind, urmând potecă, şipotul de apă vie;
Pasul nostru sperie sturzii hrăpăreţi şi sus în vie,
Dulci se pârguiesc la soare strugurii de pe butuci.
Să-i oprească de la jafuri nu vedem nici un pândar
Şi ciorchină rumenită, bob cu bob, o s-o aleagă...
Nu te-mpotrivi, iubito: e al lor al toamnei dar,
Lasă-te de voie bună, braţul meu să te culeagă!
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.