Aud prin veacuri zborul lor înalt
Şi de pe ţărmul rotunjit al mării
Mă fură-n depărtarea fremătării
Adânci vârtejuri, suitor asalt.
Şi-a stins cenuşa-n vis văpaia zării.
Acum le văd pe ceruri de cobalt
Tremurător, alunecând pe alt
Tărâm al lumii şi al descântării.
Dar arcul meu a săgetat vecia:
Îmi cad rostogolite la picioare,
Cu stropi de stele împroşcând tăria.
Şi aplecat pe fabulosul chip
Al marilor legende migratoare,
Culeg cu spaima spuma pe nisip.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.