Furtuna freamătă şi marea
Se zbate ca un cal ne-nfrânt.
Nechează valul, şi chemarea
M-ajunge vâjâind în vânt.
Alerg la ţărm - Domnind pe malul
Surpat şi nalt, mă rup din stânci:
În braţe mi se frânge valul
Clocotitor sub spume-adânci.
Mă lupt cu el, şi el cu mine:
ÎI prind de coama lui de nea,
Îl fugăresc, dar iar revine
Nebiruit ca o reţea.
Zadarnic vreau la trântă dreaptă,
Ca să-l dobor: se scurge-n veci,
Şi pe la spate cum se-ndreaptă,
Mă-nlănţuie cu lanţuri reci.
În val de spume să mă culce
Învins mă dau, dar el tiptil
Se face mlădios, şi dulce
Mă leagănă ca pe-un copil.
Pe pieptu-mi gol, pe-obraz, pe gene
Mă mângâie cu mâni de vis -
Simt unda cum îşi mişcă-alene
Pe-ntinsele-oglinzi un cer deschis.
Şi-adorm în jocul legănării
Cum doarme-n porturi un catarg,
Ce-a cunoscut iubirea mării
Şi pururi va porni spre larg.
Las noaptea sora să coboare
Pe ape şi pe fruntea mea...
Şi lângă mine ca o floare
Răsare limpede, o stea.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.