Lungi stoluri grăbite ţin calea spre Nord;
Trist ele ţipă.
Departe, amurgul azvârle-n fiord
Aur o clipă.
Pătate de umbră, dorm apele verzi,
Moarte pe mare.
Cu ochii nostalgici de-a pururea pierzi
Ţărmul din zare.
De zile lăsat-am valul nomad
Tot să ne ducă -
Azi de zăpadă umbrită de brad,
Dor ne apucă
Şi buciumul nostru şi-aruncă păgân
Glasul pe unde...
Doar ţipăt de păsări, pe noapte stăpân,
Jalnic răspunde.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.