Doamnelor, domnilor, de-mi daţi voie,
Cu un femur v-arăt pe Tata Noe.
C-un ochi de sticlă prinsă de ochean,
V-aduc din ceruri pe Aldebaran.
Pe fir şi fără fir, din sud şi nord,
Ce glas voiţi să sune, vi-l acord.
Caruso mort va mai cânta pe disc,
Vorbeşte faraonul pe-obelisc.
C-un hârb de vas rotund, c-un ciob cu
toartă,
Va-nalţ din altădată Theba moartă.
— Cu ele ce să-ncep, bătrâne vrac?
Cu oase şi-oale sparte ce să fac!
Ia-mi trandafirul ăsta veştejit
Şi dacă poţi redă-mi-l înflorit.
Ia-mi inima brumată fără timp,
Redă-mi-o proaspătă, de poţi s-o schimbi.
Şi dă-mi din apa vremii doar un strop,
Să-mi vină tinereţea în galop.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Înțelepciunea și talentul fără o profundă bucurie sunt un lucru mort care nu naște decât moarte... Mă bucur că te-am „corupt” să-l citești cu sufletul pe acest clasic cunoscut dar nu îndeajuns de prețuit, după părerea mea. Cu drag
Gerra Orivera
luni, 06 martie 2017