În tine de se-ncuibă viesparul poftei hîde
Şi tulbură murmurul izvorului tău clar,
De-i frântă vitejia de-a traiului obide
Şi scapără în pieptu-ţi al patimei amnar,
Ia-ţi zborul, că săgeata ce şuierând desfide,
Înspre reverberarea înaltului gheţar,
Şi prin morene arse în foc de cărămide,
Revii pe-a ta simţire atotputernic Ţar.
Te scaldă-n zorii zilei ca într-o matcă nouă,
Te-mbată cu zăpada ce frige şi îngheaţă,
Şi razele-mproșcate de soare să te plouă!
Zvârlidu-ţi de pe umeri durerea de paiaţă,
Înfiora-vei cerul, stăpân pe zarea lumei,
Cu râsul tău ce-nvinge robia grea a humei.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.