De ieri albine albe pe via ta roiesc -
Toţi prunii şi toţi merii în iarnă înfloresc.
Petalele cu aripi de gheaţă cad domoale
Pe un covor mai moale ca iarba cea mai moale.
S-au şters din faţa ţării şi drumuri şi poteci -
Stă Argeșu-n zăvoaie cu tălpile lui reci.
Şi nu cutează moşul pe prund măcar un pas.
Izvoarele cu barbă în ţurţuri au rămas
Şi streaşină făcându-şi la ochi cu palma mâinii.
Tot căutând cărarea, stă cumpăna fântânii.
Auzi întâi un zgomot, apoi - deodată - clar
Ca picături de ploaie pe-o apă de cleştar
Sunt clopoţeii sănii: ascultă-i bine cum
O flamură de sunet îţi flutură pe drum.
Aproape, mai aproape, sub deal, la deal, pe deal
Îţi sună la ureche o toacă de metal...
Dar în odaia cramei cu focul în cămin,
Aduci pentru prieteni urciorul cel mai plin.
Te-aşezi cu ei la masă, citeşti şi prociteşti
Şi vinul vechi şi vinul mai nou cel pritoceşti.
Butucii ard în sobă cu trosnet şi scântei.
Din rodul viei tale eşti bucuros să bei -
Cucernic pentru oaspeţi ridici câte-o bărdacă,
Pe fraţii-n poezie nu-i uiţi cu cană seacă.
Şi, ca poet al viei serbându-i sfântul hram,
Închini, pentru Horaţiu, Virgil şi Francis Jammes.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.