Te-am iubit femeie ca pe-o zestre
Păstrată-n cufăr dacic, ori valah.
Azi deschid în amintiri ferestre
Și privesc și apăsat zic: ah!
Ah, cum trec iubirile pristine
Fug ca norii alergați de vânt
Parcă ieri umblam desculț cu tine
Peste discul lunii, fluierând.
Ah cum trece vlaga din picioare
Fluxul vascular din obrăjori
Rădăcina mersului cât doare
Când se ofilesc în inimă bujori!
Ah, ajung din urmă viitorul
Fără să mai pot ceva să-ți spun!
Mi s-a scurs în întrebări și dorul
Și nu știu de unde să m-adun!
Te-am iubit ca pe-o icoană vie
Drept, adânc, înalt și-n contrasens.
Cer ca epilog, femeie, amnistie
Iartă-mă că te-am iubit imens!
vezi mai multe poezii de: nichodin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.