Au fost destule veri cu râs şi crini sub soare,
Au fost multe nopţi de farmec sub cerul înstelat;
Dar în ceasul ultim, când mor, n-au parcă nici un rost,
Nu-mi aduc nici o alinare toate câte-au fost –
Sunt singur şi bătrân, bolnav şi-înspăimântat.
Extras din "Câteva crizanteme târzii"
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: John Betjeman
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.