Nu este ieri, nici mâine nu este
Ci doar un prag ce își caută rost,
Un pas suspendat între ce-a fost
Și clipa ce astăzi se întrezăreşte.
Secunda se schimbă-n amintire,
Se-ntoarce lin şi tăcută înapoi,
Speranța croieşte veșminte noi
Şi le ţese cu fir de mătase subțire.
Trecutul tace, viitorul așteaptă
Sub cerul de stele și timp renăscut,
Inima vibrează ca un clopot tăcut,
Pregătită să urce încă o treaptă.
Iar noi...cu un an mai bătrâni,
Când miezul nopţii zvâcneşte-n altar,
Deschidem un nou calendar
Să scriem în el visuri și promisiuni.
Nu cerem favoruri și nici garanții,
Privim smeriţi spre bolta de stele,
Purtați de forțe tăcute, rebele,
Dorim să fim mai buni şi mai vii.
vezi mai multe poezii de: Stefania Petrov
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.